Ganduri imprastiate, idei amestecate, conceptii depasite si incalcate, schizofrenie? poate…..
Trebuie sa ne supunem unor idei preconcepute in viata? De ce avem tendinta de a promite lucruri pe care stim foarte bine ca mai devreme sau mai tarziu le vom incalca? Asta este firea umana, promite si greseste! Poate ca urmam un sistem mult prea complex pentru noi, poate ca nici nu stim ceea ce ne ghideaza in viata...si mai ales nu stim daca instinctul primeaza de cele mai multe ori, sau oare gandim un lucru din toate punctele de vedere pentru a lua decizia corecta? Nu...evident ca nu...fie ca-l gandim fie ca il intuim acel lucru TREBUIE sa se intample.
Ce se intampla cand te “legi la cap fara sa te doara”?...frumoasa si cum nu se poate mai adevarata vorba, si totusi toti am trecut macar o data prin consecintele acestui proverb. Se intampla ca PROMITI in urma unui impuls, unui gand frumos (sau nu?) si cand stai sa “rumegi” toata situatia ...nu mai e la fel...parca ai vrea sa dai inapoi...si de cele mai multe ori nu poti...pentru ca iarasi...firea umana nu te lasa. Daca dai inapoi (aici difera de la situatie la situatie) poti fi de 2 feluri – erou sau las, dar indiferent de caz cei din jur tind sa te considere un las.Hmmm...nasol.
Ma gandeam ca acest dar al vorbirii, al exprimarii pe cale orala ...poate ca nu ar fi trebuit sa-l avem. Cat ar fi fost de simplu sa ne exprimam in scris/ prin semne ...nu mai intra intonatia la interpretat, regulile ar fi fost mult mai simple , si sunt convinsa ca numarul celor care s-ar fi suparat/ deranjat in urma unei discutii ar fi fost mult mai mic. Plus de asta, multi tindem sa ne exprimam mult mai bine in scris, ai tupeul sa spui lucrurilor mai pe fata, poti sa jicnesti sau sa lauzi altfel ...poate ar fi fost mai bine.
Spre exemplu...cand afli de moartea unui cunoscut ...cum / ce/cat/despre ce? Ii spui familiei sau celor apropiati? Ti-e greu si de multe ori cuvantul/ exprimarea “Condoleante” este mai mult decat seaca si fara de sens. In acele momente orice ai spune este dureros...de aia...mai bine nu vorbeam (revin)...si totul ar fi fost mult mai simplu...Poate prin simpla participare si eventual o floare ar fi fost regula de baza pentru aceste situatii, codul dupa care ar fi trebuit sa ne luam si toti ar fi inteles ca asa ITI PASA.... Nu procedezi ca acum, cand te duci imbracat in negru (pentru ca asa trebuie), daca iti iei alta culoare (ai pus-o) ca...deja nu mai stie nimeni pt ce a venit ci se vor concentra numai asupra ta, dezbatand in soapta/ barfa cum ai ajuns Tu sa te prezinti cu alta culoare pe tine in afara de negru...e tragic si totusi se intampla.
Deja facem unele lucruri ingrijorator de seci, in tot ceea ce ne inconjoara, in viata noastra. Nu mai stie nimeni ceea ce vrea cu adevarat, si daca stie nu are habar de unde sa o inceapa.
Traim in 2 lumi paralele, cea reala unde esti un fel de robot (dormi, mananci, te trezesti, mergi la munca/scoala, mananci, faci sex, cumparaturi etc) si cealalta lume, in care visezi cu ochii deschisi la o viata total opusa...unde poti sa ai lucrurile pe care deja le ai, insa multimplicate in intensitate, sau poti sa fii cineva ce stii cu certitudine ca nu vei putea ajunge (iarasi e tragic)...iar uimirea e mult mai mare cand iarasi, trebuie sa te trezesti si sa mergi la aceeasi munca de rahat, inconjurat de acceasi oameni ciudati sau nu...pe aceeasi ruta, aceleasi strazi.
hai ca m-am tampit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu